Blog

Un gând despre flori

Când a început dragostea mea pentru flori, nici nu mai țin minte, de când mă știu.

Poate de la vreo trei anișori de când primăvara culegeam primule (florile acelea mici colorate care apar primăvara aproape odată cu ghioceii) și mă jucam cu petalele lor colorate în multe culori, care mă fascinau. Culorile, erau o magie pentru mine.

Sau poate de când tatăl meu mă ducea la Grădina Botanică și mă pierdeam în admirație și nu puteam să cred că pot exista atâtea culori și soiuri de lalele, de dalii, de trandafiri.

Florile au o frumusețe care ne urmărește existența. Sunt prezente în toate momentele importante din viața noastră.

Întotdeauna mă întrista faptul că sunt atât de efemere. Aș fi dat orice ca un miracol să le țină în viață să nu se ofilească niciodată. Parcă nu era corect ca frumusețea și parfumul lor să piară.

Și într-o zi, după multă vreme am auzit că miracolul există, că miracolul a fost creat de om. Am aflat că există metode prin care florile se pot conserva exact așa cum sunt ele vii.

Când am aflat despre florile criogenate nu mi-a venit să cred că ce visasem eu odată chiar s-a întâmplat.

A fost o mare revelație pentru mine când am atins pentru prima dată o floare, un trandafir criogenat. Nu mi-a venit să cred, arăta exact ca cel viu doar că acesta nu mai era sortit să moară. Avea o frumusețe eternă. În acel moment am știut ce vreau să fac, fără frica și părerea de rău că florile mor.

Am hotărît să fac buchete și aranjamente cât mai frumoase din flori care nu mor, care să bucure oamenii mulți ani.

Cum făcusem cursuri de design floral cu designeri foarte talentați, pe care îi admir și îi respect enorm, am hotărât că asta e ceea ce vreau să fac de acum cu viața mea.

Deși pregătirea mea de bază a fost cu totul alta, mereu am tânjit pentru a fi înconjurată de frumos și așa am lasat totul în urmă și am pornit o mică afacere în care mi-am propus ca tot ce iese din mâinile mele să fie frumos, să aducă bucurie cuiva..Nu știu unde va duce acestă călătorie dar știu că nu voi regreta că am început-o.

Tu cititorule, dacă ai avut răbdarea de a citi rândurile mele până aici, îți mulțumesc că ai fost pentru câteva clipe alături de sufletul meu.

Dedic toată munca mea și toate lucrurile bune ce le voi realiza memoriei tatălui meu care acum trăiește în inima mea.

Lasă un răspuns